PROCEDEE DE SUDARE PARTEA 1.

Procedee de sudare

PARTEA 1.

              Sudarea constă în îmbinarea metalelor cu o compoziţie chimică identică sau asemănătoare, cu ajutorul căldurii sau presiunii, sau cu amândouă împreună, cu sau fără adaos de material, material similar materialului din elementele ce se îmbină.
               După natura lor procedeele de sudare se grupează în două grupe şi anume:
                                   -procedee de sudare prin topire ce constau în topirea marginilor pieselor ce se îmbină şi a materialului de adaos;
                                   -procedee de sudare prin presiune la care îmbinarea se realizează prin încălzirea locală a pieselor în zona de îmbinat, urmată de aplicarea unei presiuni asupra celor două piese, cordonul de sudură relizându-se fără adaos de material. Metalele aduse la o temperatură ridicată, datorită mobilităţii mari a atomilor, se pot lega intim uşor prin exercitarea unei presiuni care învinge forţele de legătură atomică.


                                          PROCEDEE DE SUDARE PRIN TOPIRE

             Aceste procedee cuprind sudarea cu flacără oxiacetilenică şi sudarea cu arc electric.
             Sudarea cu flacără oxiaxetilenică se utilizează tot mai puţin, deoarece protecţia pe care o dă flacăra este ineficientă, în cordonul de sudură pătrunzând oxigen şi azot din aer, cordonul rezultat fiind de calitate inferioară. De asemenea, prin utilizarea acestui procedeu rezultă o zonă mare influenţată termic, ceea ce duce la apariţia unor deformaţii mari.
             Sudarea cu arc electric constituie unul din procedeele cele mai utilizate la îmbinarea elementelor metalice, căldura fiind concentrată pe o suprafaţă restrânsă face ca zona influenţată termic să fie redusă. Căldura necesară topirii se datoreşte arcului electric ce se dezvoltă între electrod şi piesa ce se sudează. În cadrul acestui procedeu sunt incluse mai multe metode de sudare, cele mai utilizate pentru construcţiile metalice fiind:
                   -sudarea cu arc electric descoperit;
                   -sudarea cu arc acoperit sub strat de flux;
                   -sudarea cu arc electric în mediu de gaz protector.


 1.Sudarea cu arc electric descoperit
           Acest procedeu se bazează pe arcul electric ce ia naştere între electrod şi piesă, căldura rezultată topind marginile pieselor ce se sudează.

http://bazar.homepc.ro

          Sudarea cu arc electric descoperit;1.metal de bază;2.zonă de trecere;3.metal depus;4.zgură solidă;5.zgură topită;6.electrod;7.miez metalic;8.înveliş;9.arc;10.crater; 11.metal topit;12.sensul de înaintare al electrodului


 2.Sudarea cu arc acoperit sub strat de flux

Sudarea cu arc acoperit sub strat de flux este procedeul cel mai răspândit pentru executarea sudurii automate sau semiautomate. Locul electrodului, utilizat la sudarea cu arc electric descoperit, este luat de o sârmă neînvelită ce este înfăşurată pe un tambur, de pe care se derulează pe măsură ce se consumă. Acest procedeu se caracterizează prin faptul că arcul electric este acoperit cu un strat de flux. Fluxul, ce reprezintă o pulbere minerală, este depus pe piesele ce se sudează în faţa aparatului de sudură, cu ajutorul unui buncăr, fiind împiedicat să se împrăştie în afara cusăturii de nişte ghidaje.
           După efectuarea sudurii, fluxul neconsumat este recuperat cu ajutorul unui furtun de recuperare.
           Fluxul are rol de stabilizator, protector al arcului şi de furnizor de elemente de aliere.

 Sudarea cu arc acoperit sub strat de flux

          La sudarea automată mişcările de apropiere a sârmei şi de înaintare în direcţia sudării se fac automat, prin dispozitivul de sudare; la sudarea semiautomată se foloseşte un dispozitiv portabil, rezemat pe piesă, dispozitiv mişcat de sudor, apropierea sârmei de piesă făcându-se automat.
          Acest procedeu de sudare prezintă următoarele avantaje: productivitate mare (de 5-10 ori mai mare ca la sudarea manuală),calitate superioară a cordonului de sudură, consum redus de electrozi, consum mic de energie electrică (arcul fiind acoperit, căldura lui este concentrată pentru topire, fără a exista pierderi de căldură în aer), nu necesită o pregătirre specială a sudorilor, deoarece calitatea sudurii nu depinde prea mult de calificarea sudorilor.
          Dezavantajul acestui procedeu este faptul că nu poate fi utilizat decât pentru suduri în plan orizontal sau puţin înclinate şi de lungime mare.

3. Sudarea cu arc electric în mediu de gaz protector

          În această metodă protecţia băii de metal topit se realizează printr-un curent de gaz inert care acoperă arcul format între electrod şi piesă. La sudarea metalelor neferoase (nichel, aluminiu), precum şi a unor oţeluri speciale, se utilizează ca şi gaze inerte heliu şi argonul, iar în cazul oţelurilor carbon obişnuite se utilizează bioxidul de carbon.
            În principiu sunt două procedee de sudare:sudarea cu electrod nefuzibil (din wolfram sau tungsten) şi sudarea cu electrod fuzibil.

http://bazar.homepc.ro

teleagamili@gmail.ro 

0747.277.296